Le-am pășit pragul și am văzut cu ochii noștri greutățile cu care se confruntă de ani de zile, dar n-au mai rămas singure, pentru că le-am bătut la ușă cu daruri. Încununăm campania „Bătrânii noștri” cu lacrimi de bucurie și recunoștință.
Același sat, aceeași casă, aceeași prispă. De Paște, am revenit la Cărbuna, la Varvara Cecoi, educatoarea cu suflet cald și inima plină de iubire.
„- Bună ziua. - Bună ziua și bine v-am regăsit. De Paște vă aducem ceva bunișor”.
A avut grijă de toți copiii satului, de părinți și de soț, dar a rămas singură. De aceea ne-am propus să-i aduce un strop de bucurie și căldură în schimb.
„- Îți dă un imbold de viață așa gesturi. Au fost momente când am ajuns la... Cădeam într-o depresie, dar s-au găsit oameni buni și atunci mi-am revenit. - Minunile se fac prin oameni”, spune Varvara Cecoi.
Datorită oamenilor cu suflet bun, dar și sponsorilor campaniei „Bătrânii noștri” i-am umplut prispa cu tot de ce avea nevoie pentru o viață mai ușoară.
„Astăzi vorbim despre un subiect care ne atinge profund, despre părinții, bunicii și străbunicii noștri. Cei care au crescut generații, au pus temelia multor localități, iar astăzi, din păcate au rămas să trăiască în singurătate, sărăcie și uitare. Organizația noastră rezonează profund cu această realitate dureroasă și înțelege cât de important este să-i susținem, să le fim alături și nu atât material și financiar, cât și emoțional: un zâmbet, o mână întinsă, o ușă deschisă”, a menționat reprezentanta Comitetului Internațional pentru Protecția Drepturilor Omului, Gabriela Șveț.
Pentru că sania se pregătește din vară, i-am asigurat căldura pentru iarna viitoare.
„Îmi ajunge pe o iarnă întreagă, dacă mai am și lemne. Le aprind, dar mai am lemne. Mulțumim Domnului că ați avut grijă de mine. Mulțumim oamenilor care au contribuit și au făcut așa gest frumos. Vă mulțumim pentru toate”.
Dar surprizele nu s-au încheiat aici. Când am cunoscut-o ne-a mărturisit că nu are o masă la care să-și primească oaspeții.
„- Ați spus că aveți nevoie de masa? - Vai de mine! Bine, îmi aduceți zestrea, dar mâine, poimâine voi căuta un mire”.
Astfel, în locul mesei vechi, cu piciorele rupte am instalat una nouă, dar și patru scaune.
„Vai, dar ce-s de comode. Nici nu am visat. Să se facă părinții mei să vadă atâta bogăție în casă! Cred că de câte ori o să întind mâna pe un obiect pe care mi l-ați adus, să știți că am să mă conving că în lumea asta mai există ceva bun, Doamne”.
A primit în dar și un televizor nou.
„- Da, mi-ați făcut o surpriză pentru mai multe zile de Paști!”
Din puținul pe care îl are, a vrut să dăruiască înapoi, ne-a oferit lucruri croșetate de ea, dar și flori din frumoasa grădină. Pentru că așa sunt oamenii cu suflet mare.
Iar noi ne-am continuat drumul spre nordul țării, la Țaul, acolo unde ne aștepta o altă eroină a campaniei „Bătrânii noștri”, Liubovi Matveiciuc:
„- Bună ziua și bine v-am regăsit. - Bună ziua, bună ziua, bine ați venit. - Mă bucur să vă revăd. -Și eu la fel. - Sper că sunteți sănătoasă. - Ca la vârsta trecută de 80 de ani”.
Am revenit în casa celei care a educat generații de copii, dar niciunul nu i-a spus mama. Educatoarea care a împărțit iubire și grijă, dar la 80 de ani a rămas singură cu cățelul Botulică.
„- Pentru dumneavoastră. - Of, Doamne, doamna Olga, nu știu ce să mai spun”.
Ne-a primit cu brațele deschise, iar noi am venit cu tot ce i-ar putea aduce un pic de lumină și căldură la propriu. Mai exact, am asigurat-o cu lemne de foc.
„Da, vă mulțumesc din suflet, mulțumesc și mulțumesc organizatorilor și la acei care au avut grijă. - Sperăm să vă ajungă pe iarna viitoare. - O să-mi rămână. - O să rămână? - Rămâne”.
Pentru că toată viața, în casa ei a răsunat muzica, a primit în dar un televizor nou ca să privească concerte de muzică populară care îi aduc aminte de soțul ei. Dar și un aparat de radio portabil ca să poată lua muzica cu ea în grădină. Și ca să îi ușurăm puțin procesul de preparare a mâncării, i-am adus un ajutor de nădejde.
Am lăsat-o cu zâmbetul pe buze. Și ne-a spus că, deși viața nu i-a dat tot ce și-a dorit, azi a primit ce avea mai multă nevoie: un semn că nu e uitată.
„- Mulțumesc, sponsorilor și absolut tuturor care au contribuit în ajutorul acesta. Că acesta este un ajutor nemaipomenit. Dar atâta cât ne-ați adus dumneavoastră, îmi pare că mulți ani încă trebuie să trăiesc și să mă folosesc de atâtea. - Acum aveți motiv să trăiți mulți, mulți ani înainte și toți sănătoși”.
Două femei care au crescut generații întregi. Două case în care am revenit cu drag. Și două inimi în care, grație vouă, cei care ați donat și ați sprijinit campania – s-a reaprins lumina speranței.